E primul weekend. E primul weekend dupa ultimul examen din facultate, e primul weekend dupa ce am terminat facultatea. E primul weekend dupa prima saptamana de job serios. E primul weekend in care trebuie sa ma crizez ca n-am terminat licenta. E primul weekend linistit dupa multe evenimente.
Intrebarea e: ar trebui sa nu ma dau jos din pat…sau sa pun osul la munca sa scap si de licenta?
E primul weekend de om mare.
Cine ma cunoaste, stie ca intotdeauna am fost pasionata de balet. Astazi mi-am indeplinit doua mari dorinte - de a vedea “Lacul Lebedelor” si de a vedea Baletul de Stat din Sankt Petersburg.
Am fost placut surprinsa sa vad ca nu se mai gaseau bilete la acest eveniment inca de acum doua saptamani. Ca sa mai prind bilete in sectorul A am cumparat din ianuarie. Publicul a fost eterogen, desi ma asteptam sa fie destul de nisat. Familii cu copii (foarte multi copii prezenti), bunici, matusi…cu totii venisera la balet. Foarte bine. M-am bucurat enorm.
Spectacolul a fost, bineinteles, extraordinar. Profesionisti in toata puterea cuvantului, au pus in scena aceasta poveste frumoasa, dandu-i o interpretare deosebita. Dansatori extraordinari si patinatori excelenti in acelasi timp - nu avea cum sa nu fie o incantare pentru privire. In conditii mai bune, poate ca totul ar fi iesit si mai bine.
Spatiul cu gheata care a fost amenajat pe scena Salii Palatului a fost destul de micut, dar balerinii s-au incadrat bine. Nici gheata nu a fost de o calitate extraordinara, iar sunetul scos de patine nu a putut fi intotdeauna acoperit de muzica. Una din balerine a cazut la un moment dat, pe la inceputul operei chiar din cauza ghetii. Iar doamna din spatele meu a sforait de mama focului. Se mai trezea cand trebuia sa aplaude.
In rest, absolut totul mi-a placut. Nu am ce sa le reprosez membrilor baletului rus…oameni extraordinari, care s-au antrenat mult si au oferit un spectacol pe masura reputatiei lor. Costumele au fost de asemenea foarte frumoase. Ce sa mai, visul meu de a vedea Lacul Lebedelor s-a indeplinit. Si inca a fost peste asteptarile mele!
Daca va intereseaza acest gen de spectacole, va invit la Gala Baletului Rus si la Frumoasa din Padurea Adormita. Eu imi doresc tare mult sa ajung la acesta din urma.
A fost o seara extraordinara si o experienta pentru care nu am termen de comparatie. Minunat!
I found this song by accident in my playlist and when I searched for it on YouTube I found out more about the album and the artist. Play the song and follow my lead.
I discovered that the song was part of a larger project, called Rhythms del Mundo…and this is their website. These are Cuban artists who give a new interpretation to some classic hits from U2, Coldplay, Kaizer Chiefs, Amy Winehouse etc. But the main project is APE - Artists Project Earth. They are trying to make a better planet through music and art. They record different albums and with the money earned, they try to help those affected by earthquakes, hurricanes, but they also fight for reducing greenhouse gas emmisions and other similar problems of the environment.
I think it’s an awesome initiative and the music sounds absolutely great! Here are two other “remixed” songs that I really loved:
Cand am citit articolul asta, mi s-a facut pielea de gaina. M-am intrebat ce naiba o sa se intample cu noi…cu tara asta. Spre ce ne indreptam? Daca ne astepta undeva o gaura neagra in care sa picam, poate ca era mai bine, dar asa, trebuie sa ne chinuim in propria mizerie sa o scoatem la capat.
Miercuri nu avem RATB, joi nu avem metrou. Dupa Pasti, intra in scena agricultorii, sanitarii si pensionarii, iar profesorii ameninta ca nu vor incheia situatia scolara, intrand in greva cu putin timp inainte de terminarea anului.
Ce face Guvernul? Se gandeste sa mai ia un imprumut… Pai bine asa. Ma simt ca in nisipiurile miscatoare, cu cat se agita poporul mai mult, cu cat ne afundam cu totii mai adanc.
Eu nu mai pot cu “eco”! Nu mai pot cu “hai sa fim verzi”…cu Planeta Verde, Umbrela Verde si sa traim verde. Nu mai pot. Si, asa cum am spus-o de foarte multe ori, nu mai pot cu toate asa-zisele campanii CSR ale multinationalelor.
Hai sa reciclam! Pai bine, hai! Au montat omuletii de la primarie niste recipiente speciale pentru sticla, plastic si hartie. Eram dispusa sa ma plimb cu bidoanele goale pana la acele locuri speciale pentru reciclat, pana cand am vazut ca aceeasi masina de gunoi care strange resturile menajere din blocuri colecteaza si hartia si sticla si plasticul. Pai atunci bine…hai sa arunc eu gunoiul tot la un loc, pentru ca tot acolo ajunge, se pare. Cand lucram in Casa Presei, se strangea toata hartia si se ducea la reciclat. Eu am facut efortul de a-mi duce de mai multe ori maculatura de acasa pana la Casa Presei, ca stiam sigur ca asa ajunge unde trebuie. Sincer, nu stiu unde in Bucuresti se strange maculatura. In liceu faceam concursuri de adunat maculatura…aia da campanie de responsabilitate sociala. Macar am facut cu adevarat ceva productiv pentru natura!
Nu ma bat cu pumnul in piept ca sunt ecologista, dar am mai urmarit si eu una-doua emisiuni pe Discovery din care am avut ceva de invatat si am urmat sfaturile acelea. Nu mai las apa sa curga in nestire, pentru ca, in timp, apa potabila va fi foarte greu de gasit. Da, e vorba de mii de ani…dar e placut sa gandesti pe termen lung. Nu folosesc mai multa electricitate decat necesara. Am incercat si eu smecheria cu becurile economice…am cateva montate in casa, dar imi pare rau, eu nu pot sa citesc pe lumina aia. In casa mea e un raport de 30% becuri economice, 70% becuri obisnuite. Nu arunc gunoaie pe jos, dar nici nu ma avant sa ii atentionez pe altii care fac asta sau sa ridic eu hartiile pe care le vad pe jos, asa cum fac unii prieteni ai mei. Kudos to them, I’m me.
“Pentru ca Romania va creste prin bun simt si responsabilitate” - ce frumos suna, asa-i? Duceti-va vineri la ora 16 in intersectia de la Gara de Nord, sa vedeti acolo bun simt si responsabilitate. Majoritatea din ei a alimentat la Petrom, sunt sigura. Numai ca lor nu le pasa de societate, ei vor doar sa ajunga la destinatie cat mai repede. Nu e ca si cum vezi o reclama si iti spui “I-auzi ce bine zic astia de la Petrom. Ia sa-mi fac si eu rost de niste bun simt de-asta. Gata, de maine sunt baiat gigea si responsabil - nu mai dau flashuri la semafor, nu mai claxonez pietonii si nu mai ambalez masina la stop.” Bun simt pe sistem, se stie!
In ce priveste mancarea “eco”, “organica”…mamaie si tataie de la tara nu cred ca sunt constienti de profitul enorm pe care l-ar putea face din carnea puilor crescuti in curte de mamaie de cand au iesit din ou, de valoare carnii de vita pe care o aduce taierea vitelului pe care l-a mosit chiar tataie sau cam cat ar putea sa ceara pe o salata verde din gradina din spatele casei. Cand merg pe la ei, mananc sanatos. Niciodata nu ma lasa sa plec cu mana goala si, mai ales vara, reusesc sa mananc ceva mai sanatos, pentru ca merg pe salate, rosii si alte legume proaspete. Dar nu pot sa imi fac acum gradina langa bloc numai ca sa mananc organic! Mi-am cumparat cartea de bucate a lui Jamie Oliver tocmai din dorinta de a gati sanatos. Si omul vine cu indemnuri de genul “si la final, adaugati o mana de rozmarin proaspat cules” (puneti in locul rozmarinului orice altceva va vine in minte care este verde). Pai prietene, nu stiu cum e la tine acasa, dar la mine in balcon nu prea e loc de cultivat straturi de anghinare, broccoli, cimbru etc etc.
Pe masura ce a trecut timpul, am reusit sa ne facem viata din ce in ce mai usoara, sacrificand anumite lucruri. Unul dintre ele a fost si respectul pentru natura - am construit peste tot ce era verde si acum ne plangem ca nu mai avem oxigen si alte exemple de genul asta. Acum vrem sa ne intoarcem? Cam greu…dupa ce ai descoperit usurinta cu care iei legumele congelate din Carrefour, le arunci in tigaie si le mananci…nu prea iti mai vine sa te apuci de sapat, plantat, ingrijit etc
Sunt multe lucruri pe care un om obisnuit le poate face pentru natura, fara nici un efort neobisnuit si, mai ales, fara sa strige in gura mare “Eu sunt ecologiiiiiiiiiiiist!” sau “Leave the planet alone!”. Unii o fac din constrangeri materiale si chiar fara sa se gandeasca la natura. Ceea ce voiam eu sa subliniez este ca tot tam - tam-ul asta cu ecologismul mi se pare un fel de…”cainele care latra, nu musca”. Faptul ca ai un banner pe blog prin care sustii “Planeta verde” nu te face un bun cetatean al planetei sau daca ai un tricou cu “Save the world” nu devii, instant, membru al echipei lui Captain Planet. Apropo…poate ar fi util ca boshii care isi comanda campanii CSR ar trebui sa se uite la vreo 2-3 episoade din desenele astea animate. Poate asa o sa inteleaga de ce “prinde bine la fraieri” toata treaba cu CSR-ul si sa ne ingrijim planeta.
Multumesc pentru atentie, ultimul stinge lumina!
Cu treaba, am ajuns astazi pe la sediul Distrigaz. Mie imi place enorm de mult sa merg acolo pentru ca, in principiu, este mereu aglomerat, iar media de varsta este 65+. Si de parca asta nu ar fi suficient, acesti oameni minunati mereu se revolta si simt nevoia sa strige la semenii lor “Auziti, fratilor!” sau “Luati aminte” sau “Hotilor!” (asta e pentru angajatii plictisiti ai Distrigaz). In fine, astazi era parca mai aglomerat ca niciodata. Trebuia sa stau la o coada unde erau cel putin 50 de oameni in fata mea. Dar in fine, m-am asezat cumintica, pregatita sufleteste si am asteptat. Si cum ma uitam eu pe pereti si pe tavan, izolandu-ma de restul oamenilor, imi pica ochii pe o chestie gingasa de vreo 4 anisori, care se uita cu ochisorii ei oblici drept la mine. I-am zambit, si mi-a oferit inapoi un zambet de o mie de ori mai dragalas. Bunica ei tot incerca sa ii puna haina pe ea…dar ea nu s-a lasat pana nu a dus degetelul aratator la gura si mi-a trimis o bezea.
Si uite asa, ziua mea s-a facut, dintr-o data, mai frumoasa.
Fara indoiala ca e greu sa educi adultii. Cu atat mai greu e sa educi o intreaga comunitate. Volkswagen si-a propus sa demonstreze ca prin distractie, este mult mai usor sa schimbi comportamente. Asa a aparut The Fun Theory. Producatorii campaniei au dat trei exemple de actiuni care sa demonstreze eficacitatea the fun theory: The World’s Deepest Bin, The Bottle Bank Arcade si, preferata mea, The Piano Staircase. Apoi au oferit sansa de a castiga 2500 de euro - sa trimiti ideea ta de punere in aplicare a fun theory. Pe site veti gasi multe filmulete amuzante cu idei traznite. Nu sunt fan CSR, dar campania asta mi-a placut enorm de mult.
Iata si clipul meu preferat…cel cu scarile - pian.
Recent am citit “Autoportret intr-o oglinda sparta” de Octavian Paler - este o carte absolut geniala, pe care am citit-o cap coada dintr-o rasuflare. Sunt foarte multe de invatat de acolo, dar un lucru anume mi-a ramas in minte: “Ceea ce nu traiesti la timp, nu mai traiesti niciodata.”
Lasand la o parte trecutul…lucrurile pe care le-am pierdut, ma gandesc la astazi. Oare fac ceea ce ar trebui sa fac la varsta asta? Oare mai tarziu o sa regret anii astia? Simt ca nu mai am timp. Totul se duce prea repede si nu apuc sa-mi fac amintiri…nu imi ramane nimic, decat data nasterii care sa-mi aminteasca numarul anilor care au trecut.
Egoul meu vrea sa spuna ca nu regreta nimic din trecut. Poate ca nu…dar daca am ratat ceva?
Ceea ce nu am trait la timp, nu voi mai trai niciodata.
Dupa cum ati putut observa, in ultima perioada am postat foarte rar spre deloc. Daca anul trecut pe vremea asta luam o pauza anuntata, de data asta a fost o pauza pur si simplu, pentru ca asa am avut eu chef.
Am avut tentative de a scrie, dar in ultima vreme, totul mi se pare prea banal, penibil sau prea intim pentru a fi postat pe un blog.
A trecut ceva vreme de la dezastrul din Haiti. Am incercat sa ma tin departe de imagini, pentru ca stiu ca nu as fi suportat sa le vad. Dar cum media ne inconjoara, nu am scapat. E absolut oribil ce s-a intamplat.
In fata unor astfel de evenimente, te simti extrem de mic. Vezi atat de multi oameni suferind si nu stii cu ce ai putea sa-i ajuti Nu te poti urca in avion sa te duci acolo sa-i ingrijesti - doar ai o viata a ta, nu? Nu poti sa-ti donezi toti banii…facturile sunt pe masa. Dar cu pasi mici, putem ajuta cu totii.
Crucea Rosie a organizat o campanie de colectare de fonduri pentru a-i ajuta pe oamenii din Haiti. Cu un sms la 887 in reteaua Orange, donezi 2 euro.
Cei de la Unicef si de la Realitatea TV s-au mobilizat si au lansat o campanie similara. Iata unde mai puteti face donatii:
0900 900 563 -2 Euro/apel in reteaua Romtelecom
0900 900 565 -5 Euro/apel in reteaua Romtelecom
0900 900 567 -10 Euro/apel in reteaua Romtelecom
*Servicii oferite gratuit. Nu se percepe TVA
Si in conturile BRD, Sucursala Piata Romana:
LEI: RO02BRDE410SV61136934100
EURO: RO35BRDE410SV27880794100
Este al naibii de cliseic, dar impreuna suntem mai puternici.
