Cei care au urmarit Sex and the City stiu despre ce e vorba, cand povestea Carrie despre acel “zsa zsa zsu”…cand exista o scanteie cand cunosti o persoana, cand stii ca totul se va potrivi, ca veti fi acel cuplu invidiat de toti, cei pe care nu ii poti ignora cand trec pe strada… Divaghez, nu despre asta voiam sa vorbesc.
Problema mea este cu romantismul. Daca mai exista asa ceva se intreaba toate grasele de multi ani…intrebarea mea este…mai putem sa apreciem romantismul? Sau mai bine zis… care sunt lucrurile alea romantice pe care le cautam noi? Tot in serialul mai sus mentionat erau scenele in care acel artist rus (Aleksandr Petrovsky) a compus o piesa la pian pentru Carrie, sau cand ii citea o poezie…pana cand intr-o seara femeia a lesinat. Prea mult romantism pentru o new-yorkeza! Ca o gasculita ce sunt, m-am intrebat cum as fi reactionat eu atunci. Ce se intampla cand oamenii sunt mai draguti decat ne asteptam sa fie? Atunci devin neinteresanti si batem in retragere, ne speriem de atat de multa dulcegarie si cautam rapid pe cineva care sa ne traga doua palme si sa ne tina cu picioarele pe pamant. OK, fie, recunosc, fazele alea doua din film sunt, poate, anacronice, pentru mine cel putin. Dar ascultandu-i pe cei de la Travis cum imi spun “Love will come through” si apoi pe cei de la Oasis cu “Wonderwall” imi dau seama ca se pot face milioane de lucruri romantice si dragute…in acord cu zilele astea nebune pe care le traim. Poate ca e tocmai invers…e mai usor sa fii romantic acum. Dat fiind putinul timp liber pe care il mai avem, sa reusesti sa profiti de el e o mare dovada de…iubire (mi-e greu tare sa spun cuvantul asta, nu-mi place). S-o astepti sa iasa de la munca sau de la facultate cu niste chestii bune cumparate de la french bakery, apoi sa va plimbati putin, oprindu-va pe o banca sa respirati adanc…sa radeti unul de altul mancand acele prostioare care ingrasa, momentele in care doar te uiti in ochii ei si spui “multumesc” prin privire. Sau s-o trezesti la 3 noaptea cu un telefon…”Vezi ca sunt la tine la usa”, s-o iei in brate si sa dormiti impreuna cele 5 ore ramase pana cand suna ceasul. Am vazut in ultima vreme pe la toate florariile buchete imense de lalele, infasurate intr-o simpla hartie alba…sunt absolut superbe si nu cred ca e vreo fata care sa spuna ca nu-i plac (in afara de ecologiste, care vor flori in ghiveci) - intelegeti voi aluzia 
In fine, nu ma pricep sa dau sugestii…tot ce incerc sa spun este ca…romantismul exista, trebuie doar sa stim sa-l citim si sa ne dorim sa ni se intample. Si sa nu ne mai speriem de el…oamenii draguti nu sunt naspa 
*Acesta a fost un articol degeaba. Primavara e de vina. In schimb, va recomand unul ft fain…aici. Ma duc sa mananc un baton Fagaras.
14/03/2009 at 11:57 am Permalink
Fain articolu, nu e degeaba
02/04/2009 at 1:55 pm Permalink
Intamplator am revazut de curand episoadele acelea din serial…si raman la Big! Ii prefer romantismul..ceea ce este bineinteles, o chestiune de gusturi…