Cu treaba, am ajuns astazi pe la sediul Distrigaz. Mie imi place enorm de mult sa merg acolo pentru ca, in principiu, este mereu aglomerat, iar media de varsta este 65+. Si de parca asta nu ar fi suficient, acesti oameni minunati mereu se revolta si simt nevoia sa strige la semenii lor “Auziti, fratilor!” sau “Luati aminte” sau “Hotilor!” (asta e pentru angajatii plictisiti ai Distrigaz). In fine, astazi era parca mai aglomerat ca niciodata. Trebuia sa stau la o coada unde erau cel putin 50 de oameni in fata mea. Dar in fine, m-am asezat cumintica, pregatita sufleteste si am asteptat. Si cum ma uitam eu pe pereti si pe tavan, izolandu-ma de restul oamenilor, imi pica ochii pe o chestie gingasa de vreo 4 anisori, care se uita cu ochisorii ei oblici drept la mine. I-am zambit, si mi-a oferit inapoi un zambet de o mie de ori mai dragalas. Bunica ei tot incerca sa ii puna haina pe ea…dar ea nu s-a lasat pana nu a dus degetelul aratator la gura si mi-a trimis o bezea.
Si uite asa, ziua mea s-a facut, dintr-o data, mai frumoasa.
No Comments on "Un zambet"